Făinarea piersicului

Sphaerotheca pannosa var persicae (Făinarea piersicului)

Plante gazdă: piersic, nectarin, cais și migdal.
Atacul se manifestă pe frunze, lăstarii tineri și pe fructe.

Pe ambele fețe ale frunzelor tinere de la vârful lăstarilor apar pete albicioase, cu aspect pâslos, de forme și dimensiuni diferite, inițial izolate apoi confluente, caz în care acoperă zone mari din limb.

Frunzele atacate rămân mici, se răsucesc, se brunifică și cad de timpuriu.

Pe lăstarii tineri, în jumătatea dinspre vârf, se dezvoltă o pâslă albicioasă, care adeseori îi învelește de jur împrejur ca într-un manșon, pe porțiuni de 10 – 12 cm lungime.

Lăstarii puternic atacați rămân debili, se veștejesc și se usucă în timpul verii.

Pe fructe, mai frecvent la nectarine, apar pete pâsloase, albicioase, de dimensiuni diferite, unele acoperind 2/3 din suprafață.

Fructele atacate rămân mici, deformate, adesea crapă în dreptul petelor și au gust amărui.
Iernarea patogenului se face prin miceliu de rezistență localizat în muguri sau prin cleistotecile ce se formează spre toamnă în miceliu ectoparazit.

Primăvara miceliul de rezistență intră în vegetație și infectează lăstarii de piersic.

Pe distanțe mari conidiile ciupercii se răspândesc cu ajutorul picăturilor de apă și al curenților de aer. Infecțiile locale depind foarte mult de nivelul de umiditate a aerului.

Cu cât aerul este mai umed, procesul de germinare a conidiilor și de infecție este mai ridicat.