Păianjenul roşu comun

Atacă culturile de viţă de vie, măr, soia, culturile de legume în câmp, sere şi solarii, castraveţi, pepeni, dovlecei, vinete,fasole, bob, ţelină etc., afectând toate organele aeriene ale plantelor.

Preferenţial se localizează pe partea inferioară a frunzelor, unde îşi parcurge întreg ciclul de evoluţie.

Atât larvele, cât şi adulţii, se hrănesc cu sucul celular pe care-l absorb din celule prin înţeparea ţesuturilor.

Ca efect, frunzele se depigmentează, devin casante şi se usucă, florile avortează, producţia este diminuată cantitativ şi depreciată calitativ.
În cultură, atacul se depistează cu uşurinţă după prezenţa unei ţesături mătăsoase laxe, pe care se observă circulând numeroşi acarieni.

Dăunător cu potenţial mare de reproducere, prezintă în câmp între 4-6 generaţii anuale de adulţi.

Pragul economic de dăunare (numărul de indivizi începând de la care este necesară aplicarea tratamentului) este de 5-6 acarieni pe frunză.